Friptură rulată

Ce îţi trebuie:

Un muşchiuleţ de porc (eu am făcut doi, că deh… familie mare!)

Pancetta sau prosciuto cotto (sau bacon tăiat făşii lungi şi subţiri)

Boabe de muştar

Muştar

Rozmarin mărunţit, mentă, cimbru

Sare, piper

Ulei de porumb (sau de măsline, sau de floarea-soarelui)

 

Ce trebuie să faci:

Partea cea mai dificilă (şi singura, de altfel), este să tai muşchiuleţul astfel încât să se desfacă precum o foaie de plăcintă. Acest lucru se realizează tăind de-a lungul lui, cu un cuţit extrem de ascuţit (şi preferabil mai lung), începând de la exterior şi păstrând grosimea cărnii. Cel mai bine este să îţi imaginezi că muşchiuleţul este deja rulat şi nu faci decât să îl ajuţi să se desfacă.

Într-un bol, prepari amestecul cu care vei umple rulada. Pui acolo 2 linguri cu moţ de muştar dulce, 2 linguri de boabe de muştar, 3 linguri de ulei, o linguriţă de roozmarin, o linguriţă de mentă, sare şi piper. Amesteci până la omogenizare.

Ungi temeinic muşchiuleţul desfăcut.

Rulezi muşchiuleţul la loc, în forma iniţială. Ferm şi strâns.

Înfăşori muşchiul în fâşii de pancetta/bacon şi îl legi cu sfoară (atenţie, să nu fie din material sintetic şi să se topească în cuptor!) sau, cum am făcut eu, înfigi câteva scobitori în puncte strategice, pentru a ţine rulada în forma dorită.

Înfăşori rulada în folie alimentară (cling film) şi o dai la frigider peste noapte (sau măcar vreo 6 ore, ca să împrumute carnea din aromele sosului).

Când musafirii sunt pe drum, încingi cuptorul la 180 de grade Celsius, scoţi rulada din folie şi o pui într-o tavă, o acoperi cu folie de aluminiu în care faci câteva găuri cu o furculiţă ascuţită, apoi o ascunzi în cuptor.

După vreo oră, când musafirii sună la interfon, scoţi folia de aluminiu şi mai laşi friptura la rumenit până se instalează toată lumea la masă (vreun sfert de oră, 20 de minute).

Când toată lumea începe să întrebe ce miroase aşa bine, scoţi friptura şi o aşezi triumfal pe masă. Ta-dam!

Enjoy!